Asadar este timpul scrierii!
Multumesc Lui Dumnezeu fiindca cateodata sunt atat de ocupata, incat timpul scrierii pare sa fie limitat, insa,
Exista o vreme pentru fiecare daca sti sa astepti cu calm si..
Sa dai, sa faci 100% oriunde esti, orice faci, cu oricine faci.
In inceputurile mele ma ghidam, ma hraneam din aceasta deviza:
"Liliana, uita-te in sus si afla cu ce sunt altii mai buni decat tine, cum au reusit, care le-a fost calea si alege scopuri inalte,
Dar nu uita ca si tu esti mai buna decat altii si tine minte caile prin care ai reusit"
Ma hranesc inca din aceasta afirmatie si as putea sa spun ca, in acest fel tin coarda mereu intainsa, invat si imi analizez slabiciunile, dar imi stiu si plusurile prin rezultate.
De aceea revin la ceea ce spuneam initial:
"Da 100% din ceea ce faci, Da tot!"
Pentru mine acest lucru inseamna implicare totala, informare, dedicare, iubire de oameni si recunostinta. Multa, multa recunostinta.
Acesta este timpul meu 100% dedicat scrierii acestui articol.
Imi doresc ca acest articol sa transmita emotia, informatia, drumul...
Si multa, multa invatatura.
Este un articol mult asteptat, iar povestea am scris-o initial fragmentata pe un grup destinat mamicilor.
Nasterea in prezentatie pelviana
Nasterea in prezentatie pelviana a fost o provocare pentru mine, ca educator, apoi ca insotitor la naştere. In experienta mea avusesem prima NVDC in Isis acum 5 ani, iar acea mamica a avut atâta determinare încât să poata convinge medicul sa accepte ca ea sa nasca natural dupa ce in urma cu 1 an si 8 luni fusese operata. Era colega mea, educator Lamaze din Piatra Neamt.
Eu am simtit-o ca pe o reusita a echipei, dar si a mea personala.
Prima nastere vaginala dupa cezariana in Isis, cand Romania nu accepta ca o femeie care avusese un uter sectionat sa mai poata naste natural.
Isis, dr. Zaher Mohamed, Ela-mamica au deschis drumuri, Ela impreuna cu mine in pregatire, privire, tacere, respiratie, ghidare...
Rutina NVDC
Acum NVDC este rutină in maternitatea Isis, dar nu toate femeile care isi propun o NVDC finalizeaza cu o nastere naturala. Sunt multi factori implicați, iar eu cred că " antrenantul" anterior este parte importanta din reusita.
O gravida se pregateste pentru NVDC
Stiam despre aceasta graviduta care urma sa vina catre Constanta.
Ea scrisese un mesaj pe site-ul www.isis-med.ro la varsta de 20 de saptamani prin care isi exprima dorinta de a avea o NVDC. Mesajul a fost directionat catre mine. Am tinut legatura cu ea prin email-uri prin care imi propusesem sa traducem experienta primei nasteri, care se finalizase cu o cezariana. Urma sa ne intalnim pentru cateva sedinte pentru a pregati NVDC.
Inca nu stiam ca Emilia era in Constanta. am fost sunata si aud o voce dezamagita:
"Vreau sa ne intalnim, imi doresc NVDC, iar bebelusul este pelvian"
Nu stiam cine este la telefon.
Ascult. Rezonez. Omul din mine spune:
"Cum sa informez aceasta femeie ca sansele sunt minime, aproape inexistente?"
Politetea imi spune sa ascult pentru a afla intentia cu care ma sunase femeia:
"Vreau sa ne vedem cat mai curand, Dr. Ioana Buda mi-a spus sa vin la dvs pentru o consiliere. Am nevoie sa vorbesc cu dvs, fiindca Dr. Zaher parea ca nu este de acord cu decizia mea"
Gandesc:
"Dr. Buda? Consiliere? Ce isi dorea femeia aceasta din Caransebes? Dr. Buda acorda macar o minima sansa acestei femei? Sau a vazut-o ingrijorata si a gandit ca eu am ...metoda...prin care pot sa explic gravidelor...ca o NVDC pelviana este mult prea riscanta?
Noi in Isis nu am avut pelviene, mai ales NVDC!"
Las ratiunea pe locul doi si imi vin cuvintele:
"Doamne, ce vrei sa imi spui? Ce inseamna aceasta experienta in viata mea?
Aceasta experienta este venita si pentru mine. Arata-mi TU, Doamne, ce am de facut eu aici. Arata-mi TU, Doamne, care este sensul meu in aceasta poveste si ajuta-ma sa pot face voia TA"
De fapt ce imi cerea femeia aceasta? O intalnire. Bine, intalnirea pot sa o stabilesc. Apoi? Nu stiu ce va fi. Merg pe mana TA, Dumnezeul meu cel bun!
Calma.
Ne-am intalnit si incercam sa cunosc femeia, parea ca nu se deschide.
Era important pentru mine sa o cunosc. Nu gaseam porti de comunicare. Nu isi permitea sa se deschida. Consilierea mea era mai mult cu tacerea mea, ascultarea ei si...in gand ma rugam "spune-mi Doamne ce sa fac"
Era o persoana care parea ca citise destul de mult, dar se deschisese poarta neincrederii: "Am venit degeaba la Constanta si Dr. Zaher nu vrea sa ma nasca"
Am spus lucrurilor pe nume,
Miracolul naturii,
Dar şi riscurile.
Era tipologia de femeie deschizatoare de uși. Era determinata şi capabila să își asume.
Era simpla si puternică, cu mult Dumnezeu.
Asa simtit-o.
Cautam o portita prin care sa poata exprima emotia si...Aveam nevoie sa o cunosc mai mult pentru a sti ce isi doreste cu adevarat si daca poate duce aceasta experienta pana la sfarsit.
Intreb:
"Cum se va numi fetita?"
"Ne-am gandit sa se numeasca Ioana fiindca am ascultat o predica dimineata si m-a inspirat povestea despre Ioan Botezatorul"
Mi-am spus:
"Uau! Multumesc, Doamne! Ai deschis poarta comunicarii cu ea si simt ca este voia Ta!"
Dex il descrie pe Ioan Botezatorul astfel:
"Ioan Botezătorul (în ebraică יוחנן, Yoḥanan, uneori Yoḥanan ben Zaḫariya, Ioan fiul lui Zaharia) este una din figurile centrale ale creștinismului și islamului. Predicator și botezător pe malurile râului Iordan, înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus.
Este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei născuți din femei”
Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți"
S-a creat linistea si conexiunea intre noi doua. Mi-au dat lacrimile.
Ioan era cel care a deschis drumul si a anuntat venirea Fiului lui Dumnezeu.
Am simtit ca Dumnezeu mi-a trimis acest gand.
Aceasta femeie va deschide un drum in Isis si un alt drum in Romania pentru femei, pentru femeile care isi doresc si nu mai pot...
Am simtit ca ea este omul potrivit si ca ea avea nevoie doar sa ii accept decizia de a naste pelvian dupa o operatie cezariana.
Si eu ma temeam de actul fizic, sunt om, dar puterea ei in credinta si bucuria ei de a afla ca o sustin, parea ca imi da putere! Era o experienta grea pe care trebuia sa o pregatim riguros!
Eram fericita si simteam ca am de unde sa ma hranesc cu putere.
Au urmat nopti de studiu pentru mine.
Asa cum scriam acum patru ani pe primul meu blog, informatia si practica pe care o avem noi din America si certificarile acestea care ne tin in priza cu tot ce-i nou, este miraculoasa, dar atat de greu de realizat cateodata in Romania...
Pentru orice schimbare trebuie sa existe oameni care sa iasa in fata, sa isi asume, sa fie puternici si sa accepte cu liniste riscurile dar sa aiba determinarea si increderea neclintita in Dumnezeu.
Ne-am intalnit a doua zi: teorie, imagini.
Pauza.
Aceasta pregatire parea sa fie diferita. Femeia avea incredintarea lui Dumnezeu ca va reusi si ca o va sustine in aceasta experienta si ca ii va trimite oamenii potriviti.
Eu am fost unul. Dar prima a fost Dr. Buda care i-a castigat increderea, apoi Dr. Zaher a acceptat fiindca a simtit determinarea ei. Determinare si rugaciune.
Sotul ei, sotul meu. Sotul ei se ruga pentru ea si echipa, sotul meu pentru noi toti, fiindca stia pasiunea mea si...stie ca este voia lui Dumnezeu in ceea ce fac.
Acestea au fost puntile prin care am fost convinsa ca aceasta femeie va reusi.
Am fost foarte incantata!
Imi place să lucrez cu oameni puternici si ea era!
Simpla şi determinată!
Am știut că este timpul unei pelviene in Isis, mă bazam pe acceptul doctoritei Buda, stiam că Dr. Zaher este profesionistul nasterilor naturale dificile cu rezultate bune pentru mamă si copil.
Aveam pace, iar Emilia era bucuroasa că va lupta in echipă cu mine.
Ne am întâlnit: pregătire psihologică pentru această experienţă, dar si practici de intoarcere bebe, poziții, mişcare, masaj.
37- 38 de saptamani, simteam că bebe nu se va intorce
Era o sarcină pelviana in care exista un factor predispozant : copilasul de 1 an si 5 luni, alăptat, purtarea lui pe burtica mamei, relaxarea uterului, copil mare la prima sarcina peste 4000 de grame, uterul nu avusese timp să se refacă, uter relaxat.
Știam că bebelusul a găsit locul potrivit si nu se va intoarce.
Undeva Dumnezeu imi trimitea mesaje.... Si aveam liniste in suflet
Cu două săptămâni înainte o alta mamica de a mea, aceeași situaţie cu doi copilași, pregătita pentru nastere naturala, o nastere naturala in urmă cu 1 an si 6 luni, iar la 39 de saptamini bebe doi s-a întors, pelvian, a fost debut travaliu, suferinţă fetala. S-a impus cezariana. Traisem cu aceasta mamica a mea, imi parea rau. Analizam. Simteam ca experienta Iuliei nu a venit intamplator in viata mea. Eu eram echilibru pentru ea atunci, dar nici eu nu ma simteam confortabil, ma gandeam daca as fi putut face lucrurile diferit in cazul Iuliei. Aveam ceva de invatat, asta era clar. Dumnezeu imi trimitea o provocare, de aceasta data prin Emilia: eu ca om, eu ca educator.
Stiind ca exista predispozitie pentru pelviana si mai mult, aveam supararea mea ca om, ca travaliul Iuliei se transformase in cezariana, am analizat factorul emotional si mi-am spus:
"Iulia era convinsa ca va fi prezentatie craniana, de aceea nu a putut controla factorul emotional, nu stia cum poate decurge un travaliu si o nastere in prezentatie pelviana."
De aceea vazand determinarea Emiliei, constiinta mea a prelucrat planul de pregatire intens pentru pelviana. Musculatura abdominala, respectiv uterina era extrem de relaxata, imi dadea oarece semne de intrebare: uterul ei ar avea suficient tonus pentru a sustine contractiile unui travaliu?
Increderea in echipa - este esentiala
Am studiat impreuna fiziologia, emotia, dar cel mai mult am dezvoltat increderea in echipa, care va fi competenta sa intervina in cazul in care capusorul lui bb s-ar fi blocat. Am analizat si acceptat cu pace si solutie fiecare eveniment negativ care ar putea aparea, am descoperit fricile ei, astfel incat travaliul sa curga firesc fara sa existe emotia negativa a trupului, pentru a permite intregului creat si adaptat de Dumnezeu sa functioneze.
Au inceput si sedintele de gimnastica pentru tonifierea muschilior abdominali, pentru intinderea ligamentelor pentru a permite unui copilas sa se nasca cu funduletul sau cu piciorusul in functie de cum ar fi venit.
Incepe travaliul
La 38-39 de saptamani, in timpul sedintelor de gimnastica, colul era deschis, dr. Buda ii spusese deja ca se va naste cu piciorusul si sa fie atenta sa nu simta vreun...piciorus in vagin fiindca oricand poate cobori.
Au inceput contractiile in zona inferioara. Bucurie!
"Continuam miscare specifica"
Acasa: presiune zona inferioara abdomen, peste noapte s-au fisurat membranele, dimineata la spital: col deschis 2-3.
Liniste, bucurie äbia asteptam!
Toata echipa astepta, dar sansa ei a fost ca au existat multe nasteri si interventii. Ea a stat mai mult singura asa cum isi dorea. Debutul travaliului si prima etapa au fost usoare, in liniste, in salonul "Nasterea ca acasa" cu bazinul.
Ora 9 dilatatie 2
Ora 14.00 dilatatie 7-8, deja se simtea bine piciorusul fetitei.
Emilia-calm, incredere, pozitie, respiratie, naturalete.
Echipa de medici pentru a incuraja, directiona discret pentru a lasa femeia libera.
Langa ea in permanenta eu la cap-psihic, Laura-moasa responsabilitate medicala.
Agitatie in intreg blocul de nasteri, operator.
Vara aglomeratie, dar noi nu auzeam... Ne incarcasem toate trei cu calm, liniste, Dumnezeu, rugaciuni ale celor de acasa, din doua biserici-a mea si a Otiliei-Caransebes si mai mult-rugaciune in mod special pentru echipa, pentru Dr. Zaher sa aiba puterea, calmul, inspiratia sa poata interveni.
Acestea ne tineau increderea pe o o punte mai mult decat ridicata.
Cautarea pozitiei de a impinge, nu gasea, nu simtea. Cauta. Bebe era bine. Isi mentinea calmul si respira pentru bebe, chiar daca cateodata parea ca trec timpii si mami oboseste, ca trec timpii cu un piciorus care se simtea in vagin la controlul dr. Buda.
Uneori parea ca efortul este mult prea mare pentru mama.
Stia sa se echilibreze intre contractii. Stia sa respire. Ne privea si intra in lumea ei, unde primise o promisiune in rugaciunile ei "E voia lui Dumnezeu sa vina din Caransebes la Constanta sa nasca si EL o va sustine"
Facea abstractie de tot ce era in jur, noi cu emotiile noastre atent ascunse, noi cu zambet, dar detasare si atentie deosebita catre bebe si uter...Era o sticluta cu miere pe care o folosea cateodata, atunci cand energia parea ca i se consuma.
Ora 17.35 fatul incepe sa curga, usoara tractiune piciorus dr. Zaher, intoarcere-manevra, emotie-echipa neonatologie pregatita.
Emotie toti, liniste.
Dr . Zaher are nevoie de noi.
Acesta este momentul cand fiecare stie ce are de facut, doar rugaciunea in gand este salvatoare pentru ginecologul care are in mana viata data de Dumnezeu...mama si prunc.
Piciorus tensionat...Curge.
Dr Zaher stapan, Dr. Buda pregatita, Dr. Ciornei alaturi, Medicul de garda, Dr. Anestezist, Dr, Oprea neonatolog.
Emotie-piciorus care curge prea incet pentru noi care traim pentru si prin bebelus.
Prea incet dar sigur!
El stie ce face: copilul, dar si doctorul!
Curge.....trunchi...manute. Oprire cap!
Emotie! Liniste.
Trup alungit. Nefiresc.
Neonatologia atenta. Echipa pregatita deja si in sala de operatie.
Manevrea puternica, rasucire doctor Zaher!
Se naste!
Tipat puternic mama!
Eliberare mama-fericire!
Circulara de cordon, cordon scurt, manevra ingreunata de cordon.
Ajutor ferm, prompt, rasucire bebe, alimentare cu sange prin cordon.
Nou nascut cianotic.
Primeste sange prin cordon, manevre rapide de resucitare fiind inca atasat de cordon.
Tonus bun in 5 secunde.
Preluat rapid de echipa de neonatologie: stimulari tactile, oxigen aspiratie, inca cinci secunde bebe plange viguros.
Apgar 9!
Ohhhh! Emotia!
Atat de multe emotii pentru bebe care a calmat la randu-i echipa de neonatologie!
Un bebe care a demonstrat ca a trecut printr-o experienta grea, dar ca Dumnezeu l-a inzestrat cu capacitate rapida de adaptare.
Un piciorus initial cianotic, usor vanat, edematiat. Intr-o ora aceasta cianoza s-a retras, in 24 de ore edemul se reducea, era piciorusul care statuse in vagin, usor strans de colul care inca nu se dilata suficient pentru a permite coborarea.
In 24 de ore, edem redus, apoi a persistat o usoara "vanataie" la piciorus.
La trei zile s-a retras.
Bebe alaptat in tandem externat la trei zile din maternitate.
Invaturi?
Stiu ca este o poveste deschizatoare de drumuri, dar nu a fost usoara emotional!
Pentru nimeni! O cezariana era mult mai simpla pentru toata lumea!
Dar satisfactia...sper ca ati citit-o printre randuri!
Invaturi pentru mine si noi toti?
Uneori daca mintea ta spune ca este imposibil de realizat ceva, daca atitudinea altora te indreapta catre altceva decat simti,
Ramai calm si intraba-te:
"De ce aceasta experienta in viata mea?"
"Care este sensul acestei persoane in viata ta?"
Ramai calm si asteapta.
Si atunci vei vedea ca nimic nu este de nerealizat daca este
"Placut lui Dumnezeu"
Si chiar...
Nimic nu este intamplator!
Asta am simtit eu.
